Ziua 0 de B'estfest: Snails, Patrice, White Lies si The Killers
Inarmati cu nostalgiile anului trecut, cand festivalul s-a desfasurat pe trei scene si pe o caldura demna de luna iulie, ieri ne-am deplasat la Romexpo pentru prima zi de B'estfest. Nici n-am ajuns bine, ca deja concertele incepusera, sub un cer care in niciun caz nu prevestea valuri de bere rece si sudoare, ci doar o ploaie care sa ne ude pana la chiloti.
Primii dintre cei care au prestat au fost baietii de la Snails. V-am mai povestit despre ei si ne-au placut la fel de mult si de data asta. Au energie si piese bune, exact ce ii trebuie unei trupe care deschide un festival precum B'estfestul. Din pacate, cei mai multi nu au apucat sa vada tot concertul, fiindca la intrare s-a stat la coada pana pe la 7 fara un sfert.
Imediat dupa terminarea concertului Snails (pe la 7 si un sfert), dupa o scurta pauza, a inceput pe scena alaturata Patrice, care a facut un super show: a improvizat foarte mult, a vorbit cu publicul si l-a indemnat la dans pe ritmuri de reggae, soca, dub, funk sau ska. Un moment fain (dar pe care am fi preferat sa nu-l experimentam) a fost pe Soulstorm, cand ploaia a inceput sa cada nemiloasa peste multimea descoperita.
Un minus mare la organizare din punctul asta de vedere: nu aveai voie sa intri cu umbrela, pelerine de ploaie nu se vindeau nicaieri (faceai rost doar daca nimereai peste cei cativa promoteri dotati cu asa ceva), iar de o copertina ceva deasupra scenei nici nu s-a pus problema.Total imprevizibila ploaia asta, nu? Mai ales cand vine zilnic, la ora 8 seara. RIP pentru monitorul care s-a ars spre sfarsitul concertului Patrice.
Au urmat, dupa o jumtate de ora de intarziere in care lumea s-a imprastiat din fata scenei ca sa se ascunda de ploaie pe te miri unde, White Lies, foarte sobri si, credem noi, surprinsi de cat de repede s-a umplut spatiul gol din fata scenei dupa numai primele acorduri. Parca oamenii atata asteptau ca sa iasa din vizuini. Concertul a fost intunecat (Joy Division style), precis executat, fara prea multe elemente de umplutura (gen conversatii cu fanii). S-au cantat piese de pe albumul To Lose My Life, show-ul incheindu-se cu Death.
The Killers, headlinerii serii, nu s-au mai lasat asteptati. Au urcat imediat pe scena, insotiti de un joc reusit de lumini si de visualuri glamy. Prima piesa a fost Human, iar Brandon Flowers s-a dovedit de la bun inceput un veritabil one man show. Oamenii au stat pana la sfarsit si chiar au participat, au cantat cu trupa, au stat cu mainile pe sus. Iar formatia a avut o prestatie care nu a facut pe nimeni sa regrete ca ateptase in ploaie pana la ora 22:00.
All in all, Ziua Zero a fost ok. Draguta ploaia cand cade peste muzica buna, multumim Providentei pentru ocazia de a experimenta combinatii de vreme proasta, tenisi plini de apa si bere, dar... no more! Desi la o privire aruncata afara cred ca stim cu totii ce ne asteapta azi. Speram ca Lemmy & Moby or sa ne faca sa uitam ca in ultima vreme Bucurestiul s-a mutat la tropice.
Mai multe poze pe 100eyes
Vezi cronicile Metropotam la Ziua Zero de la B'estfest
Primii dintre cei care au prestat au fost baietii de la Snails. V-am mai povestit despre ei si ne-au placut la fel de mult si de data asta. Au energie si piese bune, exact ce ii trebuie unei trupe care deschide un festival precum B'estfestul. Din pacate, cei mai multi nu au apucat sa vada tot concertul, fiindca la intrare s-a stat la coada pana pe la 7 fara un sfert. Imediat dupa terminarea concertului Snails (pe la 7 si un sfert), dupa o scurta pauza, a inceput pe scena alaturata Patrice, care a facut un super show: a improvizat foarte mult, a vorbit cu publicul si l-a indemnat la dans pe ritmuri de reggae, soca, dub, funk sau ska. Un moment fain (dar pe care am fi preferat sa nu-l experimentam) a fost pe Soulstorm, cand ploaia a inceput sa cada nemiloasa peste multimea descoperita.
Un minus mare la organizare din punctul asta de vedere: nu aveai voie sa intri cu umbrela, pelerine de ploaie nu se vindeau nicaieri (faceai rost doar daca nimereai peste cei cativa promoteri dotati cu asa ceva), iar de o copertina ceva deasupra scenei nici nu s-a pus problema.Total imprevizibila ploaia asta, nu? Mai ales cand vine zilnic, la ora 8 seara. RIP pentru monitorul care s-a ars spre sfarsitul concertului Patrice. Au urmat, dupa o jumtate de ora de intarziere in care lumea s-a imprastiat din fata scenei ca sa se ascunda de ploaie pe te miri unde, White Lies, foarte sobri si, credem noi, surprinsi de cat de repede s-a umplut spatiul gol din fata scenei dupa numai primele acorduri. Parca oamenii atata asteptau ca sa iasa din vizuini. Concertul a fost intunecat (Joy Division style), precis executat, fara prea multe elemente de umplutura (gen conversatii cu fanii). S-au cantat piese de pe albumul To Lose My Life, show-ul incheindu-se cu Death.
The Killers, headlinerii serii, nu s-au mai lasat asteptati. Au urcat imediat pe scena, insotiti de un joc reusit de lumini si de visualuri glamy. Prima piesa a fost Human, iar Brandon Flowers s-a dovedit de la bun inceput un veritabil one man show. Oamenii au stat pana la sfarsit si chiar au participat, au cantat cu trupa, au stat cu mainile pe sus. Iar formatia a avut o prestatie care nu a facut pe nimeni sa regrete ca ateptase in ploaie pana la ora 22:00. All in all, Ziua Zero a fost ok. Draguta ploaia cand cade peste muzica buna, multumim Providentei pentru ocazia de a experimenta combinatii de vreme proasta, tenisi plini de apa si bere, dar... no more! Desi la o privire aruncata afara cred ca stim cu totii ce ne asteapta azi. Speram ca Lemmy & Moby or sa ne faca sa uitam ca in ultima vreme Bucurestiul s-a mutat la tropice.
Mai multe poze pe 100eyes
Vezi cronicile Metropotam la Ziua Zero de la B'estfest
Rating (click pentru a vota)
90.0%
1 COMENTARIU
fain
foarte fain!